CBCT- 3D SAU TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ CU FASCICUL CONIC

Tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) este o procedură revoluționară de diagnosticare a problemelor și anomaliilor maxilo-faciale, minim invazivă, ce înlocuiește tehnicile 2D.

CE ESTE TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ CU FASCICUL CONIC?

Tomografia computerizată cu fascicul conic este o tehnică de imagistică medicală introdusă în 2001, ce a contribuit major la îmbunătățirea procedurilor de analiză, identificare, diagnosticare și tratament a tuturor problemelor de natură stomatologică și nu numai.

ORTOPANTOMOGRAFIE (OPG)

Radiografia panoramică oferă imaginea întregii danturi și a maxilarului pe un singur film. În timpul procedurii, mecanismul se rotește în jurul capului, în timp ce pacientul este complet nemișcat. Acest tip de radiografie captează imaginea unor locuri mai greu accesibile, cum ar fi măselele de minte sau articulațiile temporo-mandibulare, pune foarte bine în evidență fracturile mandibulare și alte afecțiuni în această zonă. Ortopantomografia este indicată în evaluarea inițială în cadrul planului de tratament, în leziuni osoase sau dinți neerupți, în evaluarea stării parodontale și structura osoasă de susșinere, în vizualizarea molarului 3, în fracturi osoase maxilare sau mandibulare, pentru preimplant în vederea evaluarii înalțimii osoase.

CEFALOMETRIE sau TELERADIOGRAFIE (TRG)

Examen radiografic obținut prin îndepărtarea sursei de radiație (tub cu raze x) de organul examinat (capul, de exemplu). 



Indicații - Teleradiografia este utilizată frecvent în neurochirurgia stereotaxica (repararea geometrica intracerebrală în 3 dimensiuni), la spital, și în ortodonție (corectarea asezării dinților), la cabinetul medical. Tehnica asigură o egalizare a contrastelor și/sau o absență a deformațiilor imaginii obținute. Aceasta permite o măsurare directă, în marime reală, a structurilor observate. Astfel, o teleradiografie a capului dă o imagine a craniului și a masivului faciodentar adaptată măsurătorilor de distanță și de unghiuri (cefalometrie) necesare instituirii și apoi urmăririi unui tratament ortodontic.

RADIGRAFIE RETROALVEOLARĂ

Radiografia retroalveolară este cea mai simplă radiografie dentară. Acest tip de radiografie se realizează prin poziționarea matricei digitale în cavitatea bucală se fixează și se executa radiografia. Imaginea radiologică obținută evidențiază imaginea completă a 1,2 dinți alăturați de pe o arcadă (maxila, mandibula). Acest tip de investigație este indicat în așa situații ca: Detectarea inflamațiilor periapicale
Evaluarea stării parodontale
După traumatisme dentoalveolare
După tratamente endodontice
Înainte și după rezecții apicale
Chisturi apicale

SINUSURILE PARANAZALE (SPN)

Este indicat în cazul pătrunderii unor corpi străini sau înainte de extractie în vederea identificării situației sinusului față de dinții sinusali. De asemenea este util în patologia sinusală. Sinusurile anterioare ale feței. Este o incidență simetrică facială postero anterioară ce evidențiaza sinusurile anterioare (frontală, etmoida, maxilara).

ARTICULATIILE TEMPORO-MANDIBULARE (ATM)

Este o radiografiei ce se axează pe cuprinderea condilului mandibular și cavitatea glenoidă. Indicațiile sunt:


• Sindrom algo disfuncțional.

• Investigarea maladiilor ATM.

• Condiții patologice ale capului condilian.

• Fractura capului sau gâtului condilian.
• Hipo/Hiper plazia Condiliană.

COLOANA VERTEBRALĂ CERVICALĂ CU PROBE FUNCȚIONALE
(5 PROIECȚII)

Este o radiografie care se execută în 5 incidențe

• Față
• Profil
• Profil flexie
• Profil extensie
• C 1 prin cavitatea bucală